LA MAL
Sus, munte de piatră, cu fruntea de var,
Jos, lacul, o pînză albastră,
La mal, lîngă masă cu flori în pahar,
Noi doi, cu muțenia noastră.
Atîta repaos și-atîta fior
Plutesc peste apele-afunde,
Că taine din vremi ce de mult nu mai dor
Azi plimbă tăcerea pe unde.
Din soarele-apune blînd raze se scurg
Spre trei chipași să se-nchine,
Trei sfeșnice stinse, uitate-n amurg,
Pe-un umăr de templu-n ruine...
Cum stăm, strînși alături, și buzele tac
În liniștea fără cuvinte,
Ca albe corăbii, pribege pe lac,
Ne leagăn-aduceri-aminte.
Și-n vreme ce umbrele nopții cobor
Și gîlgîie apa la scară,
Departe, trecutul, bătrîn ceșsetor,
Ne cîntă umil din ghitară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...