Poezia Cetind Pe Baudelaire de Octavian Goga

CETIND PE BAUDELAIRE


Mai recetesc o pagină bolnavă
Din spleen-ul tău încarcerat în rime,
În noaptea asta plină de otravă,
Cînd nu mai rîd, căci nu mă vede nime...




Mai retecesc și filă după filă,
Par niște triste galbene petale,
E pretutindeni brumă fără milă
Și-atîtă toamnă-n versurile tale...



Ce turn înalt, strălucitor de ghiață
Ți-e mintea... Văd la orice cotitură
Cum cîte-un picur proaspăt de viașă
Primește-a morții cuminecătură...




Pe rînd, pe rînd, viziuni multicolore,
Bețiile cu-a lor apoteoză
Mor în căderea vorbelor sonore,
Cînd visu-și moaie aripa-n nevroză.




Simt sufletul învins cum ți se frînge,
Un Crist cu pieptul zdrențuit de suliți,
Pare-că văd cum ai stropit cu sînge,
Pe unde-ai fost, noroiul de pe uliți...




Cum stînd așa, cu coatele pe masă,
Urîtu-ncinge fruntea mea de ceară,
Iar noaptea grea asupra mea îl lasă :
O lespede pe-o pace funerară...