POETUL
El nu-i canar de colivie,
Nici cîine paznic de ogradă,
Nici cal de ham, bun de corvadă,
Nici vultur de menajerie...
Demult, în noaptea cea dintîie,
Cînd ochii lui au prins să vadă,
Era o noapte de baladă
Cu cer rănit de vijelie.
Superba morții serenadă
Cînta pe-a mărilor pustie,
Și-n zarea neagră-plumburie
Urla un lup flămînd de pradă,
Iar dintr-a norilor grămadă,
Un fulger groaznic de mînie
Se ascuțea în drum să cadă
Pe niște lanțuri de robie.
Atunci, ursita care scrie
Cărarea din copilărie,
Simțînd a cerului dovadă,
Și-a zis, zîmbind cu ironie :
Nu-l fac canar de colivie,
Nici cîine paznic de ogradă,
Nici cal de ham, bun de corvoadă,
Nici vultur de menajerie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...