Poezia Oraș Medieval de Tudor Arghezi

ORAȘ MEDIEVAL



Abia se scoală vîntul. În fund - un ultim cer.
Văzduhul se închide cu lacăt și zăvoare,
Se pregătește, iute, un soi de întristare
Ce pare hotărîtă în schituri și-n mister.




Lumina-și cară-n matcă nămolul alb al ceții,
Din care se prăvale o turlă după alta,
Nămiezul întîrzie în ora dimineții,
Și ca s-ajungi la soare, îl scoți din zid cu dalta.




Tăcerea se închină la o Madonă veche.
O casă-și lasă pleoapa, o turlă își îndreaptă
Ceasornicul cu clopot aproape de ureche.
Biserica-i pe scară, pe cea din urmă treaptă.




În stoluri cade frunza sfiioasă și se-ascunde,
Ca niște pui de pasări, din cer, necunoscute.
Un pas te urmărește din cîteva secunde.
Nu-i nimeni. Scoate pipa și-aprinde-și-o. Și du-te.

Poezia Oraș Medieval de Tudor Arghezi

ORAȘ MEDIEVAL



Abia se scoală vîntul. În fund - un ultim cer.
Văzduhul se închide cu lacăt și zăvoare,
Se pregătește, iute, un soi de întristare
Ce pare hotărîtă în schituri și-n mister.




Lumina-și cară-n matcă nămolul alb al ceții,
Din care se prăvale o turlă după alta,
Nămiezul întîrzie în ora dimineții,
Și ca s-ajungi la soare, îl scoți din zid cu dalta.




Tăcerea se închină la o Madonă veche.
O casă-și lasă pleoapa, o turlă își îndreaptă
Ceasornicul cu clopot aproape de ureche.
Biserica-i pe scară, pe cea din urmă treaptă.




În stoluri cade frunza sfiioasă și se-ascunde,
Ca niște pui de pasări, din cer, necunoscute.
Un pas te urmărește din cîteva secunde.
Nu-i nimeni. Scoate pipa și-aprinde-și-o. Și du-te.

Poezia Sîngele de Tudor Arghezi

SÎNGELE



Nici piatra nici pămîntul n-au sînge. Numai ție
Ți-a dat ursita noastră această avuție.
În veșnicia toată
A fost făcut cu vraje și sfînt numai o dată,
Că sacra lui comoară
Nu se mai face-n lume, pe veci, a doua oară.
Cînd l-ai primit în taină, porunca ți s-a dat
Să ți-l păstrezi de-a pururi întreg, nevătămat.
Și-n tot aceeaș taină, purtat mereu în tine,
Să-l lași drept moștenire și celui care vine.
Și ți-a mai dat ursita și lacrima, de-atunci,
Să ți-o păstrezi de-așijderi și-n gol să n-o arunci.
Ți-ai dat tu oare, seama, tu, omule, de-aproape,
Că lacrima-i tot sînge în roua strînsă-n pleoape ?
Ce ai făcut cu ele, neomule, corcit
Dintr-un strigoi zănatec, pribeag și chinuit ?
Tu sîngele sfințirii alese l-ai vărsat :
Dureri peste durere, păcat peste păcat,
Și jurămîntul vieții uitate l-ai călcat.
Te-ai furișat prin noapte, și spada ta murdară
Neîntrerupt pîndește în somn și ne omoară,
Să prade și să fure...
Blestem asupra voastră, și spadă și săcure !

Poezia Sîngele de Tudor Arghezi

SÎNGELE



Nici piatra nici pămîntul n-au sînge. Numai ție
Ți-a dat ursita noastră această avuție.
În veșnicia toată
A fost făcut cu vraje și sfînt numai o dată,
Că sacra lui comoară
Nu se mai face-n lume, pe veci, a doua oară.
Cînd l-ai primit în taină, porunca ți s-a dat
Să ți-l păstrezi de-a pururi întreg, nevătămat.
Și-n tot aceeaș taină, purtat mereu în tine,
Să-l lași drept moștenire și celui care vine.
Și ți-a mai dat ursita și lacrima, de-atunci,
Să ți-o păstrezi de-așijderi și-n gol să n-o arunci.
Ți-ai dat tu oare, seama, tu, omule, de-aproape,
Că lacrima-i tot sînge în roua strînsă-n pleoape ?
Ce ai făcut cu ele, neomule, corcit
Dintr-un strigoi zănatec, pribeag și chinuit ?
Tu sîngele sfințirii alese l-ai vărsat :
Dureri peste durere, păcat peste păcat,
Și jurămîntul vieții uitate l-ai călcat.
Te-ai furișat prin noapte, și spada ta murdară
Neîntrerupt pîndește în somn și ne omoară,
Să prade și să fure...
Blestem asupra voastră, și spadă și săcure !