Poezia Creion ( 1 ) de Tudor Arghezi

CREION



Vino joc de vorbe goale.
Sîntem singuri. Ce să-i spun ?
Numai gura dumisale
Se aude subt un prun.




Pouă crengile lui rouă.
Cade cîte-o picătură,
Una-n păr, găteală nouă,
Una-n gene, alta-n gură.




Floarea mică, iarba toată,
Subt dantela albei rochi,
Spre genunche ridicată,
Plină-i de pîndiri de ochi.




Aerul o strînge. Cerul
O dogoare și-o sărută.
Unde trece-n cîmp, ca fierul,
Țara caldă face-o cută.




Și din toate, singur eu
Nu-ndrăznesc s-o prind de mînă
Și, c-un șold în pieptul meu,
Să o sprijin la fîntînă.

Poezia Creion ( 1 ) de Tudor Arghezi

CREION



Vino joc de vorbe goale.
Sîntem singuri. Ce să-i spun ?
Numai gura dumisale
Se aude subt un prun.




Pouă crengile lui rouă.
Cade cîte-o picătură,
Una-n păr, găteală nouă,
Una-n gene, alta-n gură.




Floarea mică, iarba toată,
Subt dantela albei rochi,
Spre genunche ridicată,
Plină-i de pîndiri de ochi.




Aerul o strînge. Cerul
O dogoare și-o sărută.
Unde trece-n cîmp, ca fierul,
Țara caldă face-o cută.




Și din toate, singur eu
Nu-ndrăznesc s-o prind de mînă
Și, c-un șold în pieptul meu,
Să o sprijin la fîntînă.

Poezia Cenușa Visărilor de Tudor Arghezi

CENUȘA VISĂRILOR




Cenușa visărilor noastre
Se cerne grămezi peste noi,
Precum se coboară pe glastre,
Atinse, petalele-albastre,
De-o gîză căzută de sus printre foi.




Se scutură vîntul și geme.
Pămîntul e una cu cerul,
Orașele-s bulgări și gheme,
Ghitare adînci de blesteme,
Și aerul rece ca fierul.




Pămîntul e-o moară deșartă
Cu larve cerșind adăpost,
Mișcîndu-se-n pulberea moartă,
Ce-n haos mereu se deșartă :


Țarîna visării ce-a fost.

Poezia Cenușa Visărilor de Tudor Arghezi

CENUȘA VISĂRILOR




Cenușa visărilor noastre
Se cerne grămezi peste noi,
Precum se coboară pe glastre,
Atinse, petalele-albastre,
De-o gîză căzută de sus printre foi.




Se scutură vîntul și geme.
Pămîntul e una cu cerul,
Orașele-s bulgări și gheme,
Ghitare adînci de blesteme,
Și aerul rece ca fierul.




Pămîntul e-o moară deșartă
Cu larve cerșind adăpost,
Mișcîndu-se-n pulberea moartă,
Ce-n haos mereu se deșartă :


Țarîna visării ce-a fost.