Poezia Cenușa Visărilor de Tudor Arghezi

CENUȘA VISĂRILOR




Cenușa visărilor noastre
Se cerne grămezi peste noi,
Precum se coboară pe glastre,
Atinse, petalele-albastre,
De-o gîză căzută de sus printre foi.




Se scutură vîntul și geme.
Pămîntul e una cu cerul,
Orașele-s bulgări și gheme,
Ghitare adînci de blesteme,
Și aerul rece ca fierul.




Pămîntul e-o moară deșartă
Cu larve cerșind adăpost,
Mișcîndu-se-n pulberea moartă,
Ce-n haos mereu se deșartă :


Țarîna visării ce-a fost.