CALEA-ROBILOR
Pe cerul nalt lucește un rîu albiu de stele,
Ce curge spre Moldova din tainicul noian ;
Ca flotă luminoasă, luceferii prin ele
Cutreieră în umbră cerescul ocean.
Din cînd în cînd desprinsă din bolta cea profundă
O stea albastră cade și-n spațiu s-acufundă,
Trăgînd pe plaiul negru o brazdă argintie,
Ce-n clipă-i trecătoare ca viața-n vecinicie !
Sub cerul fără margini, spre mîndrul răsărit,
Se-ntinde-n umbra nopții un cîmp nemărginit,
Pustiu și trist ca golul ce lasă-n urma lor
În inimi iubitoare iubiții carii mor.
Și rîul cel de stele e călăuzul tainic
Ce duce la Moldova pe rătăcitul cainic ;
Și cîmpul e Bugeacul cu orizonuri mari,
Bătut de oameni searbezi ce fug de la tatari.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...