Poezia Soarele, Vîntul Și Gerul de Vasile Alecsandri

         SOARELE , VÎNTUL ȘI  GERUL


Trei călători fantastici cutrieră pămîntul :
Soarele splendid, gerul îngrozitor și vîntul.


Unul dă viață, altul dă moarte, apărînd,
Al treile mîngîie cu aripa-i, zburînd.


Ei întîlnesc o fată, voioasă căprioară,
Ca soarele de vie, ca vîntul de ușoară.


Și-i zic : „Copilă dragă, alege din noi trei,
De vrei să fii mireasă, pe care tu îl vrei !”


Romînca le răspunde cu-o veselă zîmbire :
„Sînt sprintenă ca vîntul, pe dînsu-l vreu de mire!”


„Cum ? eu, lumina lumei ! pe mine m-ai respins ?
Am să-mi răzbun la vară cu focul meu nestins.”


„Cum ? zice gerul aspru, m-ai depărtat pe mine ?
Am să îngheț la iarnă și inima din tine.”


„Nu-mi pasă, mîndre soare, de focu-ți arzător
Cît mi-a sufla în față un vînt răcoritor.


Nici de-al tău frig nu-mi pasă, o ! gerul de gheață,
Cît vîntu-n mezul iernii nu mi-a sufla în față.”