SOARELE , VÎNTUL ȘI GERUL
Trei călători fantastici cutrieră pămîntul :
Soarele splendid, gerul îngrozitor și vîntul.
Unul dă viață, altul dă moarte, apărînd,
Al treile mîngîie cu aripa-i, zburînd.
Ei întîlnesc o fată, voioasă căprioară,
Ca soarele de vie, ca vîntul de ușoară.
Și-i zic : „Copilă dragă, alege din noi trei,
De vrei să fii mireasă, pe care tu îl vrei !”
Romînca le răspunde cu-o veselă zîmbire :
„Sînt sprintenă ca vîntul, pe dînsu-l vreu de mire!”
„Cum ? eu, lumina lumei ! pe mine m-ai respins ?
Am să-mi răzbun la vară cu focul meu nestins.”
„Cum ? zice gerul aspru, m-ai depărtat pe mine ?
Am să îngheț la iarnă și inima din tine.”
„Nu-mi pasă, mîndre soare, de focu-ți arzător
Cît mi-a sufla în față un vînt răcoritor.
Nici de-al tău frig nu-mi pasă, o ! gerul de gheață,
Cît vîntu-n mezul iernii nu mi-a sufla în față.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...