NOAPTEA
Noapte-i dulce-n primăvară, liniștită, răcoroasă,
Ca-ntr-un suflet cu durere o gîndire mîngăioasă.
Ici, colo, cerul dispare sub mari insule de nori,
Scuturînd din a lui poale lungi și răpizi meteori.
Pe un deal în depărtare un foc tainic strălucește
Ca un ochi roș de balaur care-adoarme și clipește.
Sînt păstori în șăzătoare sau vro ceată de voinici ?
E vro tabără de care sau un rond de tricolici ?
Cătră munți pin întuneric un lung bucium se aude.
El aminte suvenirul celor timpuri negre, crude,
Cînd din culme-n culme noaptea buciumele răsunau
Și la lupte sîngeroase pe romîni îi deșteptau.
Acum însă viața-i lină ; țara doarme-n nepăsare,
Cînd și cînd, un cîne latră la o umbră ce-i apare,
Și-ntr-o baltă mii de broaște în lung hor orăcăiesc,
Holbînd ochii cu țintire la luceafărul ceresc !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...