AGATE NEGRE
Cum e-n mijlocul tăcerii,
Adîncită-n văgăuna
Nopții palide, ca luna
Licărind în bruma serii ;
Și cum sufletul se pierde
Într-un lin păiejeniș
Ce se leagănă pieziș
Să-l mîngîie și dezmierde ;
Cum din foile citite
Fluturi albi, cu ochi de aur,
Pe buchete de țintaur
Mișcă aripi prăfuite ;
Cu susure de mătasă
Înnecată de dantele -
Pe la geamurile mele
Trece vîntul ca o plasă
Constelată cu mărgele.
Turburat în amintire,
S-a întors parfum de vis,
De la sînu-abia deschis,
Peste care-un braț subțire
Adormea ca un iris.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...