MĂRGĂRINTA DIN MUNCEL
Mama pentru-a ei copil are scumpe dismierdări,
Are inimă cu ochi, are ochicu sărutări.
Plînsul lui e plînsul ei; orice-l doare, pe ea doare,
Ea trăiește pentru el; cînd el moare, și ea moare!
Are inimă cu ochi, are ochicu sărutări.
Plînsul lui e plînsul ei; orice-l doare, pe ea doare,
Ea trăiește pentru el; cînd el moare, și ea moare!
Mărgărinta din Muncel născu mîndru pruncușor,
Ce muri pe sînul ei, legănat cu mare dor.
Ea îl duse la mormînt, lîngă inima-i de gheață
Legănîndu-l nencetat, ca și cnd ar fi n viață.
Ce muri pe sînul ei, legănat cu mare dor.
Ea îl duse la mormînt, lîngă inima-i de gheață
Legănîndu-l nencetat, ca și cnd ar fi n viață.
Apoi merse la bordei de pustiu amar cuprins.
Leagănul era deșert, soarele-n cer era stins!
Apoi puse a striga pe cîmpii și zi și noapte:
,,Vină, dragă copilaș, vin' la mama, să sugi lapte!..."
Leagănul era deșert, soarele-n cer era stins!
Apoi puse a striga pe cîmpii și zi și noapte:
,,Vină, dragă copilaș, vin' la mama, să sugi lapte!..."
Mama fără de copil nu mai are dismierdări,
N-are inimă cu ochi, n-are ochi cu sărutări!...
A doua zi, despre ziori, pe-un mormînt ea fu găsită,
Peptul gol, trupul răcit, țîța-i de mormînt lipită !
N-are inimă cu ochi, n-are ochi cu sărutări!...
A doua zi, despre ziori, pe-un mormînt ea fu găsită,
Peptul gol, trupul răcit, țîța-i de mormînt lipită !