Poezia Tînăra Creolă de Vasile Alecsandri

TÎNĂRA CREOLA


        I


În balconul de pe mare
Rita, gingaș adormind,
Pintre gene-n depărtare
Vede luna răsărind.



Ochii galiș ea deschide
Spre al cerului senin
Și ferice blînd surîde
La al lunei zîmbet lin.



Mare-n spune scînteiază,
Cerul e strălucitor,
Iar prin stele acordează
Îngerii harpele lor,




Și copila serafie,
Zărind sus pe frații săi,
Cîntă-o dulce melodie,
Dulce ca sufletul ei.




Ceru-i : ,,Vină, vină
Între stele, fiica mea
Pentru fruntea ta divină
Să-ți alegi o mîndră stea''.




Marea-i zice : ,,Vină-n zare
Să te-adorm pe-al meu talaz
Și s-anin mărgăritare
Pe-ai tăi umeri de atlaz''



Iată Rita se gătește
Ca să zboare-n orizon,
Dar, uimită, se oprește
Și se pleacă pe balcon...



Sub balcon, în mez de noapte,
Sub balcon, lîngă izvor,
Sub balcon cu blînde șoapte
Susoina blîndul amor !


             II


Rita, jună călătoare,
Cu ochi vii răpiți din soare
Și cu glasul argintiu,
Rîde, vesel răsfățată,
Privind numai cîteodată
Orizontul albăstriu.




Buza ei trandafirie
Ca garoafa ce învie,
Răspîndind dulce parfum,
Se deschide zîmbitoare,
Dezvelind albe comoare
Prin al țigaretei fum.




Un mic flutur din grădină
Ușor vine de s-anină
Pe-al ei negru păr și fin ;
O suflare de pe mare
Vine și cu-o dismierdare
Răcorește albu-i sîn.




Rita, leneșă creolă,
Cu o mîndră-aureolă
Se-ncunună grațios ;
Ea își pune flori de laur,
Cere cupa sa de aur,
Apoi cîntă-armonios :




,,Salte valuri mărei !
Eu în lumea desfătărei
Trec ca paserea zburînd.
Sufle vîntul, cerul cadă,
Eu mă dau iubirei pradă
Și-mi trec zilele cîntînd.




Sînt frumoasă, sînt iubită
Și mă legăn fericită
Pe-al juniei vai senin.
Vivat ! soarta e divină,
Cînd de spume-i cupa plină
Și de-amor sufletul plin !''