FLORI DE NUFĂR
Prin trestia din baltă ce-n aer se mlădie
Răsună-n dimineață o tainică-armonie.
Sînt zîne ce se scaldă în fragedele ziori ?
Nu-s zîne, dar copile, a zînelor surori.
Verginile în apă intrat-au cu sfială,
Și-acum se joacă vesel în dulcea-i răcoreală,
Șoptind, privind în undă albastru cer senin,
Umplînd cu flori de nufăr cămeșa de la sîn.
O rază aurie prin stuhul des pătrunde
Și gingaș luminează în cuibul ce le-ascunde
Comori de tinerețe, comori de fericiri,
Încîntătoare forme de albe năluciri.
Priviți ! cetatea verde se mișcă, se deschide.
O mîndră copiliță apare, iese, rîde
Și lunecă... Deodată, rotunzi și albiori,
Apar la foc de soare doi nufări plutitori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...