Poezia Miez De Noapte de Tudor Arghezi

MIEZ DE NOAPTE



Întîlnite-n vîrful crucii,
Față-n față, steaua, luna,
Se privesc și, cîte una,
Stelele deșteaptă nucii.



Și pe-al cerului pieptar
Scapără frumoșii teferi
Sumedenii de luceferi,
Plini de voie și de har.



Din apus la răsărit
Toată iarba de pe cer,
Mică-n bob cît un piper,
A-nflorit și-a tresărit.



Și pe cînd îmbătrînește
Lumea, jos, printre cotețe,
Într-o nouă tinerețe
Zilnic cerul nopții crește.

Poezia Miez De Noapte de Tudor Arghezi

MIEZ DE NOAPTE



Întîlnite-n vîrful crucii,
Față-n față, steaua, luna,
Se privesc și, cîte una,
Stelele deșteaptă nucii.



Și pe-al cerului pieptar
Scapără frumoșii teferi
Sumedenii de luceferi,
Plini de voie și de har.



Din apus la răsărit
Toată iarba de pe cer,
Mică-n bob cît un piper,
A-nflorit și-a tresărit.



Și pe cînd îmbătrînește
Lumea, jos, printre cotețe,
Într-o nouă tinerețe
Zilnic cerul nopții crește.

Poezia Creion ( 2 ) de Tudor Arghezi

CREION   ( 2 )



Obrajii tăi mi-s dragi
Cu ochii lor ca lacul
În care se-oglindesc
Azurul și copacul.




Surîsul tău mi-i drag,
Căci e ca piatra-n fund,
Spre care-nnoată albi
Pești lungi cu ochi rotund.




Și capul tău mi-i drag,
Căci e ca malu-n stuf,
Unde păianjeni dorm,
Pe zori făcute puf.




Făptura ta întreagă
De chin și bucurie,
Nu trebuie să-mi fie,
De ce să-mi fie dragă ?

Poezia Creion ( 2 ) de Tudor Arghezi

CREION   ( 2 )



Obrajii tăi mi-s dragi
Cu ochii lor ca lacul
În care se-oglindesc
Azurul și copacul.




Surîsul tău mi-i drag,
Căci e ca piatra-n fund,
Spre care-nnoată albi
Pești lungi cu ochi rotund.




Și capul tău mi-i drag,
Căci e ca malu-n stuf,
Unde păianjeni dorm,
Pe zori făcute puf.




Făptura ta întreagă
De chin și bucurie,
Nu trebuie să-mi fie,
De ce să-mi fie dragă ?