Poezia Floriile de Vasile Alecsandri

FLORIILE


Iată zile-ncălzitoare
După aspre vijelii !
Vin Floriile cu soare
Și soarele cu Florii.




Primăvara-ncîntătoare
Scoate iarba pe cîmpii.
Vin Floriile cu soare
Și soarele cu Florii.




Lumea-i toată-n sărbătoare,
Ceru-i plin de ciocîrlii.
Vin Floriile cu soare
Și soarele cu Floriile.




Lume-i toată-n sărbătoare,
Ceru-i plin de ciocîrlii.
Vin Floriile cu soare
Și soarele cu Florii.




Păcat, zău, de cine moare
Și ferice de cei vii !
Vin Floriile cu soare
Și soarele cu Florii.



Copiliță, nu vrei oare,
Nu vrei cu mine să vii,
Cînd Floriile-s cu soare
Și soarele cu Floriile ?




Să culegem la răcoare
Viorele albăstrii ?
Hai ! Floriile-s cu soare
Și soarele cu Florii.




Eu ți-oi da de orice floare
Mii de sărutări și mii.
Hai ! Floriile-s cu soare
Și soarele cu Florii.




Iar tu, dulce zîmbitoare,
T-ei face că te mănii...
Hai ! Floriile-s cu soare
Și soarele cu Florii.

Poezia Floriile de Vasile Alecsandri

FLORIILE


Iată zile-ncălzitoare
După aspre vijelii !
Vin Floriile cu soare
Și soarele cu Florii.




Primăvara-ncîntătoare
Scoate iarba pe cîmpii.
Vin Floriile cu soare
Și soarele cu Florii.




Lumea-i toată-n sărbătoare,
Ceru-i plin de ciocîrlii.
Vin Floriile cu soare
Și soarele cu Floriile.




Lume-i toată-n sărbătoare,
Ceru-i plin de ciocîrlii.
Vin Floriile cu soare
Și soarele cu Florii.




Păcat, zău, de cine moare
Și ferice de cei vii !
Vin Floriile cu soare
Și soarele cu Florii.



Copiliță, nu vrei oare,
Nu vrei cu mine să vii,
Cînd Floriile-s cu soare
Și soarele cu Floriile ?




Să culegem la răcoare
Viorele albăstrii ?
Hai ! Floriile-s cu soare
Și soarele cu Florii.




Eu ți-oi da de orice floare
Mii de sărutări și mii.
Hai ! Floriile-s cu soare
Și soarele cu Florii.




Iar tu, dulce zîmbitoare,
T-ei face că te mănii...
Hai ! Floriile-s cu soare
Și soarele cu Florii.

Poezia Tunetul de Vasile Alecsandri

TUNETUL


Pe lanul lung și verde, cu grîul răsărit,
O umbră călătoare se-ntinde-ncet și trece,
Precum un rîu de munte cînd gheața s-a topit
Se varsă peste maluri, cîmpiile să-nece.



E umbra unor nouri albii, ușori, mănunți
Ce lunecă sub soare, clădind un lanț de munți ;
Ei vin în mezul zilei c-un surd și tainic sunet
Și, ca semnal de viață, aprind în cer un tunet.




Văzduhul bubuiește !... pămîntul desmorțit
Cu mii și mii de glasuri semnalului răspunde,
Și de asprimea iernei simțindu-se ferit,
De-o nouă-ntinerire ferice se pătrunde.




La răsărit urare ! urare la apus !
Un cîrd de vulturi ageri, rotindu-se pe sus,
Se-nalță ca s-asculte mult vesela fanfară
Ce buciumă prin nouri frumoasa primăvară.

Poezia Tunetul de Vasile Alecsandri

TUNETUL


Pe lanul lung și verde, cu grîul răsărit,
O umbră călătoare se-ntinde-ncet și trece,
Precum un rîu de munte cînd gheața s-a topit
Se varsă peste maluri, cîmpiile să-nece.



E umbra unor nouri albii, ușori, mănunți
Ce lunecă sub soare, clădind un lanț de munți ;
Ei vin în mezul zilei c-un surd și tainic sunet
Și, ca semnal de viață, aprind în cer un tunet.




Văzduhul bubuiește !... pămîntul desmorțit
Cu mii și mii de glasuri semnalului răspunde,
Și de asprimea iernei simțindu-se ferit,
De-o nouă-ntinerire ferice se pătrunde.




La răsărit urare ! urare la apus !
Un cîrd de vulturi ageri, rotindu-se pe sus,
Se-nalță ca s-asculte mult vesela fanfară
Ce buciumă prin nouri frumoasa primăvară.