Poezia Agate Negre de Tudor Arghezi

AGATE NEGRE


Cum e-n mijlocul tăcerii,
Adîncită-n văgăuna
Nopții palide, ca luna
Licărind în bruma serii ;




Și cum sufletul se pierde
Într-un lin păiejeniș
Ce se leagănă pieziș
Să-l mîngîie și dezmierde ;




Cum din foile citite
Fluturi albi, cu ochi de aur,
Pe buchete de țintaur
Mișcă aripi prăfuite ;




Cu susure de mătasă
Înnecată de dantele -
Pe la geamurile mele
Trece vîntul ca o plasă
Constelată cu mărgele.




Turburat în amintire,
S-a întors parfum de vis,
De la sînu-abia deschis,
Peste care-un braț subțire
Adormea ca un iris.

Poezia Agate Negre de Tudor Arghezi

AGATE NEGRE


Cum e-n mijlocul tăcerii,
Adîncită-n văgăuna
Nopții palide, ca luna
Licărind în bruma serii ;




Și cum sufletul se pierde
Într-un lin păiejeniș
Ce se leagănă pieziș
Să-l mîngîie și dezmierde ;




Cum din foile citite
Fluturi albi, cu ochi de aur,
Pe buchete de țintaur
Mișcă aripi prăfuite ;




Cu susure de mătasă
Înnecată de dantele -
Pe la geamurile mele
Trece vîntul ca o plasă
Constelată cu mărgele.




Turburat în amintire,
S-a întors parfum de vis,
De la sînu-abia deschis,
Peste care-un braț subțire
Adormea ca un iris.

Poezia Portret Dedicat Princesei Natalia Ghica de Vasile Alecsandri

PORTRET DEDICAT PRINCESEI NATALIA GHICA



Plăcuță, simțitoare, în toate grațioasă,
Ești dulce ca seninul de zi primăvaroasă,
Și ochiul ce oglindă cu drag ființa ta
Nimic în astă lume nu-l poate întrista.




Tot sufletul ferice s-apropie de tine
Ca de-o sperare vie, ca de un ceresc bine,
Și nu vrea să mai zboare, simțind că a găsit
În sufletul tău gingaș un frățior iubit.




Ai farmecul puternic ce-aprinde-n omenire
Avîntul de mari fapte, dorinți de nemurire.
Tu poți să dai c-un zîmbet, c-un singur sărutat
O patrie iubită la tristul exilat.




Oricine te zărește e mulțămit de viață,
Că-ți rîde veselia ș-amorul dulce-n față.
Ești cea mai drăgălașă minune cu ochi vii,
Ești cea mai adorată... și numai tu n-o știi !

Poezia Portret Dedicat Princesei Natalia Ghica de Vasile Alecsandri

PORTRET DEDICAT PRINCESEI NATALIA GHICA



Plăcuță, simțitoare, în toate grațioasă,
Ești dulce ca seninul de zi primăvaroasă,
Și ochiul ce oglindă cu drag ființa ta
Nimic în astă lume nu-l poate întrista.




Tot sufletul ferice s-apropie de tine
Ca de-o sperare vie, ca de un ceresc bine,
Și nu vrea să mai zboare, simțind că a găsit
În sufletul tău gingaș un frățior iubit.




Ai farmecul puternic ce-aprinde-n omenire
Avîntul de mari fapte, dorinți de nemurire.
Tu poți să dai c-un zîmbet, c-un singur sărutat
O patrie iubită la tristul exilat.




Oricine te zărește e mulțămit de viață,
Că-ți rîde veselia ș-amorul dulce-n față.
Ești cea mai drăgălașă minune cu ochi vii,
Ești cea mai adorată... și numai tu n-o știi !