Poezia Morți În Crucea Nopții de Tudor Arghezi

MORȚI ÎN CRUCEA NOPȚII



Motți în crucea nopții ? Nu cred.
Totuș, clopote, ca-n bură,
Gîngăvesc.
Clopote de lemn, cu putred
Glas, jelesc,
Și gîndirea-i arătură
Peste care boi de zgură plugăresc.




Trăgătorii și groparii
Lîngă morții viitori
Dorm, gîndesc.
Totuș, jalnic lăutarii
Izbucnesc,
Și din guri de cîntători
Vorbe : ,,Slabi și trecători''
Se-nnădesc.




Se-nmormîntă noaptea, parcă,
Unii morți ieșiți din legi...
E tîrziu !
Sufletul răzleț se-mbarcă
În sicriu
Și vîslește spre pribegi,
Și te schimbă să-nțelegi
Cenușiu.





Eu sînt mortul, eu groparii,
Cimitirul și presviții !
Eu jelesc !
Vînturi treieră stejarii
Și-i zmuncesc.
Ploaia plînge rătăciții.
Și, în mine, și iubiții
Muncezesc.

Poezia Morți În Crucea Nopții de Tudor Arghezi

MORȚI ÎN CRUCEA NOPȚII



Motți în crucea nopții ? Nu cred.
Totuș, clopote, ca-n bură,
Gîngăvesc.
Clopote de lemn, cu putred
Glas, jelesc,
Și gîndirea-i arătură
Peste care boi de zgură plugăresc.




Trăgătorii și groparii
Lîngă morții viitori
Dorm, gîndesc.
Totuș, jalnic lăutarii
Izbucnesc,
Și din guri de cîntători
Vorbe : ,,Slabi și trecători''
Se-nnădesc.




Se-nmormîntă noaptea, parcă,
Unii morți ieșiți din legi...
E tîrziu !
Sufletul răzleț se-mbarcă
În sicriu
Și vîslește spre pribegi,
Și te schimbă să-nțelegi
Cenușiu.





Eu sînt mortul, eu groparii,
Cimitirul și presviții !
Eu jelesc !
Vînturi treieră stejarii
Și-i zmuncesc.
Ploaia plînge rătăciții.
Și, în mine, și iubiții
Muncezesc.

Poezia Agate Negre de Tudor Arghezi

AGATE NEGRE


Cum e-n mijlocul tăcerii,
Adîncită-n văgăuna
Nopții palide, ca luna
Licărind în bruma serii ;




Și cum sufletul se pierde
Într-un lin păiejeniș
Ce se leagănă pieziș
Să-l mîngîie și dezmierde ;




Cum din foile citite
Fluturi albi, cu ochi de aur,
Pe buchete de țintaur
Mișcă aripi prăfuite ;




Cu susure de mătasă
Înnecată de dantele -
Pe la geamurile mele
Trece vîntul ca o plasă
Constelată cu mărgele.




Turburat în amintire,
S-a întors parfum de vis,
De la sînu-abia deschis,
Peste care-un braț subțire
Adormea ca un iris.

Poezia Agate Negre de Tudor Arghezi

AGATE NEGRE


Cum e-n mijlocul tăcerii,
Adîncită-n văgăuna
Nopții palide, ca luna
Licărind în bruma serii ;




Și cum sufletul se pierde
Într-un lin păiejeniș
Ce se leagănă pieziș
Să-l mîngîie și dezmierde ;




Cum din foile citite
Fluturi albi, cu ochi de aur,
Pe buchete de țintaur
Mișcă aripi prăfuite ;




Cu susure de mătasă
Înnecată de dantele -
Pe la geamurile mele
Trece vîntul ca o plasă
Constelată cu mărgele.




Turburat în amintire,
S-a întors parfum de vis,
De la sînu-abia deschis,
Peste care-un braț subțire
Adormea ca un iris.