Poezia Dă-Mi Ochii Tăi de Eugen Jebeleanu

DĂ-MI OCHII TĂI


Dă-mi ochii tăi ca să-i îngrop
În fruntea mea care, apune,
Să mă privesc ca pe-o minune.




Dă-mi ochii tăi ce totdeauna
Lucesc albaștri și creează
Și iartă și-nfrumusețează.




Dă-mi ochii tăi care ucid
Și pîrjolesc vijelios,
Și care mă zăresc frumos.




Dă-mi ochii tăi, căci mă iubesc
Pe mine, dacă te iubesc -
Și ochii tăi pizmuiesc.

Poezia Dă-Mi Ochii Tăi de Eugen Jebeleanu

DĂ-MI OCHII TĂI


Dă-mi ochii tăi ca să-i îngrop
În fruntea mea care, apune,
Să mă privesc ca pe-o minune.




Dă-mi ochii tăi ce totdeauna
Lucesc albaștri și creează
Și iartă și-nfrumusețează.




Dă-mi ochii tăi care ucid
Și pîrjolesc vijelios,
Și care mă zăresc frumos.




Dă-mi ochii tăi, căci mă iubesc
Pe mine, dacă te iubesc -
Și ochii tăi pizmuiesc.

Poezia Vis De Bogăție de Eugen Jebeleanu

VIS DE BOGĂȚIE




Parc răcoros - și toamnă - zori de zi :
Brumate, în vîrtejuri, lin coboară
Pe cineva
Foi de stejar, cărămizii.




Privirea cuiva scapără ciudat.
E cineva ce strînge-n palme frunzele
Și inima-i răsună :
,,O, aleluia, aur minunat !''





Rîde-nciudat soarele-n zori de zi :
E fericit un om. Liniște-n parc.
Și cad
Grămezi, grămezi, frunze cărămizii.

Poezia Vis De Bogăție de Eugen Jebeleanu

VIS DE BOGĂȚIE




Parc răcoros - și toamnă - zori de zi :
Brumate, în vîrtejuri, lin coboară
Pe cineva
Foi de stejar, cărămizii.




Privirea cuiva scapără ciudat.
E cineva ce strînge-n palme frunzele
Și inima-i răsună :
,,O, aleluia, aur minunat !''





Rîde-nciudat soarele-n zori de zi :
E fericit un om. Liniște-n parc.
Și cad
Grămezi, grămezi, frunze cărămizii.