Fabula Leul Și Șoricelul de La Fontaine


                   LEUL ȘI ȘORICELUL

Pe cât îți stă-n putință, fii bun cu orișicine :
adesea ai nevoie chiar de mai mici ca tine,
cum am s-arăt prin două exemple, de îndată, -
atât e în pilde povața de bogată.
Pornind să hoinărească prin lume, teleleu,
Chiș-Chiț se pomenește sub laba unu Leu.
De data asta craiul jivinelor s-abține,
nebănuind că gestul avea să-i prindă bine.
Cu toate că e anevoie
să crezi c-o namilă ca el
ar fi avînd cândva nevoie
de un pârlit de șoricel,-
o dată, Șoricelul, zărindu-l într-o plasă,
zbătându-se zadarnic și neputând să iasă,-
s-apropie de plasă și de roade un ochete,
făcând să se deșire, îndată, ațăria ...
Răbdarea, deci, și truda depusă pe-ndelete
mai rodnicie-s adesea ca forța și mânia.

Fabula Leul Și Șoricelul de La Fontaine


                   LEUL ȘI ȘORICELUL

Pe cât îți stă-n putință, fii bun cu orișicine :
adesea ai nevoie chiar de mai mici ca tine,
cum am s-arăt prin două exemple, de îndată, -
atât e în pilde povața de bogată.
Pornind să hoinărească prin lume, teleleu,
Chiș-Chiț se pomenește sub laba unu Leu.
De data asta craiul jivinelor s-abține,
nebănuind că gestul avea să-i prindă bine.
Cu toate că e anevoie
să crezi c-o namilă ca el
ar fi avînd cândva nevoie
de un pârlit de șoricel,-
o dată, Șoricelul, zărindu-l într-o plasă,
zbătându-se zadarnic și neputând să iasă,-
s-apropie de plasă și de roade un ochete,
făcând să se deșire, îndată, ațăria ...
Răbdarea, deci, și truda depusă pe-ndelete
mai rodnicie-s adesea ca forța și mânia.

Poezia Soarele Roșu de Eugen Jebeleanu



SOARELE ROȘU


Tu, care-ai aruncat lupta și ciuma
Pe veacuri vechi, de vrāji întunecate,
Rāsari șid-azvîrle-mi, soare sfînt și roșu,
Vāpāile-ți curate !




Trāgînd sā mor,  în jurul meu zāresc
Doar doliul și bezna. Încruntatā,
Noptatecā, dușmanā, piaza rea
Ne urmārește, beatā.



Mult va mai ține vechea noastrā soartā?
Cît vom mai sta-n acest strāvechi blestem?
Pe tine, cel ce-ntîrzii, soare roșu,
Strigînd te chem !





Nu vreau sā mor de furii sugrumat,
Cu arcu-ntins, dar coarda-ncremenitā,
Fārā nādejdi, înnegurat de doliu,
Cu inima cernitā.





Rāsari deasupra-mi, soare sfînt și roșu,
Acum, cît mai urāsc și cît mai sunt :
De m-aș rāsfrînge-n tine, ai fi
Mai tare și mai crunt.





Iar tu, de m-ai privi, ai pîrjoli,
- Cum scrie în al soartei legāmînt -
Netrebnicii. Și eu în pace m-aș culca-n
Mormînt.





Poezia Soarele Roșu de Eugen Jebeleanu



SOARELE ROȘU


Tu, care-ai aruncat lupta și ciuma
Pe veacuri vechi, de vrāji întunecate,
Rāsari șid-azvîrle-mi, soare sfînt și roșu,
Vāpāile-ți curate !




Trāgînd sā mor,  în jurul meu zāresc
Doar doliul și bezna. Încruntatā,
Noptatecā, dușmanā, piaza rea
Ne urmārește, beatā.



Mult va mai ține vechea noastrā soartā?
Cît vom mai sta-n acest strāvechi blestem?
Pe tine, cel ce-ntîrzii, soare roșu,
Strigînd te chem !





Nu vreau sā mor de furii sugrumat,
Cu arcu-ntins, dar coarda-ncremenitā,
Fārā nādejdi, înnegurat de doliu,
Cu inima cernitā.





Rāsari deasupra-mi, soare sfînt și roșu,
Acum, cît mai urāsc și cît mai sunt :
De m-aș rāsfrînge-n tine, ai fi
Mai tare și mai crunt.





Iar tu, de m-ai privi, ai pîrjoli,
- Cum scrie în al soartei legāmînt -
Netrebnicii. Și eu în pace m-aș culca-n
Mormînt.





Postare

  ANPC Termeni și Condiții