SOARELE ROȘU
Tu, care-ai aruncat lupta și ciuma
Pe veacuri vechi, de vrāji întunecate,
Rāsari șid-azvîrle-mi, soare sfînt și roșu,
Vāpāile-ți curate !
Trāgînd sā mor, în jurul meu zāresc
Doar doliul și bezna. Încruntatā,
Noptatecā, dușmanā, piaza rea
Ne urmārește, beatā.
Mult va mai ține vechea noastrā soartā?
Cît vom mai sta-n acest strāvechi blestem?
Pe tine, cel ce-ntîrzii, soare roșu,
Strigînd te chem !
Nu vreau sā mor de furii sugrumat,
Cu arcu-ntins, dar coarda-ncremenitā,
Fārā nādejdi, înnegurat de doliu,
Cu inima cernitā.
Rāsari deasupra-mi, soare sfînt și roșu,
Acum, cît mai urāsc și cît mai sunt :
De m-aș rāsfrînge-n tine, ai fi
Mai tare și mai crunt.
Iar tu, de m-ai privi, ai pîrjoli,
- Cum scrie în al soartei legāmînt -
Netrebnicii. Și eu în pace m-aș culca-n
Mormînt.