Poezia Capricii de Magda Isanos

CAPRICII



S-apleacă primăvara pe ferești,
cu părul tot numai zulufi de soare,
așa cum stai în umbră și zîmbești,
o fi crezut că gura ta-i o floare.




Simți răsuflarea ei cu iz de ploi
și iarbă crudă scînteind sub coasă ?
Să nu te miști. Poate că intră-n casă.
Vom prinde-o, să rămînă printre noi.




Ba nu, că - cine știe - ești în stare
mai mult decît pe mine s-o iubești ;
și-apoi, îmi face rău atîta soare.
Fii bun și lasă storul la ferești.