Fabula Oala De Lut Și Oala De Tuci de La Fontaine

OALA DE LUT ȘI OALA DE TUCI


Zise Oala cea de tuci
către sora ei din tină:
-,,Ia ascultă, fa, vecină,
ce-om păzi ca niște cuci,
tot făcând la gură spume?
Hai să mergem la plimbare
să vedem ce e prin lume !”
-„Draga mea, ispita-i mare.
Însă eu rămân la vatră :
nu mă simt de drum în stare.
Dacă mă ciocnesc de-o piatră?...
Dumneata ești tare-n piele
și, firește, nici nu-ți pasă.
Vai de cioburile mele,-
eu, mai bine, stau acasă !...”
-,,Te înșeli, de bună seamă.
Uiți și de prezența mea?...
N-ai motiv să-ți fi teamă :
te-oi păzi cum voi putea.”
Cum temeiul îi surâde,
ea pornește triumfal
lângă oala de metal
care-avea să-i fie gâde.
Nu știu cum s-o fi făcut :
s-au izbit la niște hopuri
și în mii și mii de cioburi
cea de lut s-a prefăcut.


Lasă-ncolo jindul, fala :
cu mai-mari să nu te-apuci,
ca să nu pățești ca oala
de pământ cu cea de tuci !