IEPURELE ȘI BROASCA ȚESTOASĂ
Decât s-alergi e mult mai bine
să pleci la drum când se cuvine !
-„Mă prind, grăi cumătra Broască,
pe tot ce vrei, că n-ai s-ajungi
tu, mai întâi, la Salcia-cu-Iască,
deși ai cotonoagele mai lungi!”
-„Nu ești în toate mințile, văd bine!
Cuminte e, cumătră, să te întreci cu mine?...”
-„O fi cuminte, necuminte,-
pun rămășag c-ajung-nainte!”
Întrecerea începe de îndată.
(Dar miza și arbitrul povestea nu-i arată.)
Ca în proverb, grăbindu-se cu-ncetineală,
cumătra noastră Broască și purcede.
Dar Iepurele crede
că nu-i, firește, cazul de pripeală.
Trei pași și iată Salcia-cu-Iască!
Îi mai rămâne vreme să și pască,
și chiar să mai și doarmă, dacă vrea.
Și tare-i este somn, sărmanul : cască!
Pornească mai întâi cumătra Broască :
șontânc, șotânc, șotânc, -cum o putea.
El e sprințar și n-are zor să plece.
Se joacă, paște, doarme,- timpul trece!
Și hăt, târziu, când lângă țel o vede,
și dânsul se repede
mai repede ca vântul
dar e-n zadar avîntul,
căci lângă Salcia-cu-Iască
sosește-ntâi cumătra Broască
și-i strigă :- „Hei, fârtate,
îți recunoști greșeala?
Tot n-am avut dreptate?
La ce-ți slujiiuțeala?
Dar să mai ai, ca mine, casa-n spate?...”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...