Fabula Lăptăreasa Și Oala Cu Lapte de La Fontaine

LĂPTĂREASA ȘI OALA CU LAPTE

Mai rar decât Petruța nevastă mai cu sârg!
Sculându-se-ntr-o sâmbătă de noapte,
își puse pe oblantic o oală grea cu lapte,
sperând s-o ducă teafără la târg.
Îmbrăcată ca de cale
cu pesteleci și cu sandale,
ca să-i fie mai ușor,
socotea în gând de zor :
,,Banii din vânzarea nouă,
am să-i vâr în niște ouă ;
patru cloște am să pui
și-am să scot atâția pui.
Fură gaia opt sau nouă,
însă tot rămân destui
și, vânzându-i frumușel,
am să-ngraș și un purcel;
iar cu banii de pe el,
cumpăr vacă și vițel.
Uite, parcă-l văd cum sare
prin cioparul de mioare!..."
Și sărind și ea la fel
a vărsat întreaga oală pe cărare.
Adio, cloșcă, pui, purcel,
adio, vacă și vițel!...
Acasă, ca să scape de bătaie,
a depănat o-ntreagă dănănaie.

Ne-ademenște visul cu momele,
dar iată că o clipă destramă toată cazna.
Au cine n-o apucă, din când în când, și razna
și n-a visat să-și facă în Spania castele?
Barbați, femei, și ei și ele,
visează treji adesea Paradisul.
Nimic nu-i mai plăcut decât e visul,
că te strămută-n lună și în stele
și tot ce vrei îți dăruie:
palatele, iubirile, măririle
și tot ce văd și jinduiesc privirile ;
dar vraja lui prea repede se năruie.
Cu toate că știu bine că visul veșnic minte,
tot mai visez și eu din vreme-n vreme
că sunt un padișah cu diademe...
Dar mă trezesc curând, din nou  cuminte,
tot Badea Ion ca mai-nainte...