RAIUL
Primăvara m-aș culca pe pămînt,
cînd bate austrul, întîiul vînt
deschizător de muguri și sfînt.
Soarele mi-ar veni drept în față,
ca un rîs larg, ca un strigăt de viață
străbătător prin amintiri și ceață.
Aproape tare de urechea mea,
flori mici, în formă de inel și stea.
s-ar îmbulzi, iar ploaia de-ar cădea.
eu m-aș lăsa de ierburi biruită,
de blîndele brînduși acoperită -
ca o colină-abia din mări ivită.
Da. Somnul meu ar fi adînc și bun,
visul meu verde, geana-n funigei,
și n-aș dori nicicînd, copiii mei,
în raiul trist, cu sfinții să m-adun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...