PORCUL,CAPRA ȘI BERBECUL
Ticsiți în car cu toții, la un loc,
o Capră, un Berbec și un Grăsun
călătoreau din zori spre iarmaroc,
dar nu-i prea aștepta nimica bun.
Voind să-i vândă mai curând,
stăpânul lor, un om de rând,
firește nu avea de gând
să-și ducă la distracții pasagerii.
Și chiar Purcilă a-nceput să țipe
de parcă de sorocele tăierii
nu-l despărțeau decât vro două clipe.
-„Ce-o fi țipând fârtatul rotofei?...
Nici Capra nici Berbecul nu i-au găsit temei.
-„N-am pomenit un porc mai nătărău!
îi spuse și stăpânu-său.
Ne-ai asurzit cu guițatul tău.
Nu vezi Berbecul, Capra înțeleaptă?
Tăcerea lor învață s-o cunoști!”
-„Dar nu sunt înțelepți: sunt niște proști,
că dac-ar ști și dânșii ce-i așteaptă,
te-ar năuci cu behăitul lor!
Or fi crezând că vor scăpa ușor.
Capra dându-și laptele în dar
și Berbecul lâna din spinare.
Ce fericiți sunt ei că n-au habar!
Eu, însă, știu că-s bun doar de mâncare
și parcă stau pe jar,
adânc mâhnit că nu mai văd scăpare...”
Isteț la minte, chir Purcilă spusese lucrurile drept.
Dar ce-ți mai folosește jelania și chinul,
când vezi că nu se poate să-ți mai clintești destinul?
Ferice cel ce nu prevede :el e cu mult mai înțelept.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...