Poezia Macii de Magda Isanos

MACII



Ardeau ca niște facle vii,
în vîrf de firave tulpini.
își înălțau rîzînd zblobii
obrazul roșu dintre spini.




I-am adunat cu mîini avare,
am rătăcit în seara blîndă,
umplîndu-mi brațele de floare
învăpăiată și plăpîndă.




Și m-am întors într-un tîrziu,
departe cîmpul rămînea,
atît de singur și pustiu,
în urma mea.




Dar cînd acasă-am încercat
să-i strîng într-un aprins buchet,
toți macii mai s-au scuturat
ca niște lacrimi pe parchet.