Dormiți... dormiți, sub proaspătă zăpadă,
morminte rotunjite-abia-n cîmpie.
Așa de rece noaptea o so cadă,
așa degrabă vremea o să vie.
Și voi sînteți cupole scufundate,
dintr-un oraș odată-nfloritor,
cînd ca un ultim clopot mai străbate,
azi, sufletul poetului, sonor.
Dar auziti-l, voi,
morminte reci, cetăți nepăsătoare,
prin care se coboare negre ploi
și subțirică, albă, trece-o floare.
Dormiți, dormiți cu stele de pază
și-ntr-un crepuscul dulce-ngrămădite,
popoare-ntregi de plante-acum visează
furtuna unor crengi nebiruite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...