Fabula Murgul Și Lupul de La Fontaine

    MURGUL ȘI LUPUL


În amurgul când zefirii
trezesc din somn elanul firii
și-ncep din nou jivinele
să-și părăsească vizuinele,
pornind, prin codri, după hrană,
un Lup zări pe o câmpie
un Murg.- ,,Frumoasă lighioană!
Cum nu-i Berbec, ci găligan de Murg,
eu la un vicleșug am să recurg...”
-,,Sunt doftor, pentru animale,
cu studii și patalamale;
și orice soi de beteșug
îl lecuiesc cu meșteșug.
Ascultă-mă, jupâne Murg,
sunt și chirurg.
Arată-mi buba dumitale
și-o lecuiesc fără parale...”
-,,Mă faci să cad, - știu eu ? - în vtro ispită.
Am o tumoare, ici, la o copilă!...”
-,,Oh, fătul meu, îndată mă apuc,
s-o lecuiesc, că-i bubă cu bucluc.
Te rog să nu ai, însă, nici o teamă.
Nu dumneata ești, doar întâiul Murg
din cariera mea de vechi  chirurg :
am lecuit atâția Cai de seamă!...”
Și, ce mai tura-vura,
mărinimosul meu pândea momentul
când să-ți înșface bine pacientul.
Dar Murgul, bănuind figura,
ți l-a pocnit, de l-a trimis de-a dura.
,,Vezi ce-ai pățit? își spusese el amar.
Așa-i când nu te ții de meserie!
O fi vreun chirurg și măcelar;
dar măcelaru-i greu chirurg să fie!”