Poezia Nici O Frunzā Nu Se Clatinā Sus... de Magda Isanos

NICI O FRUNZĀ NU SE CLATINĀ SUS...

Nici o frunzā nu se clatinā sus.
Cine ți-a spus cā-i toamnā, cine ți-a spus?
În fructe dimineațaā-am vāzut
luciul morții, zîmbetul ei temut.

Și-un strigāt verde-n cîmpii mi-a venit :
nu mai putem îndura acest zenit,
lumina și fulgii albaștri de cer.
O, vie, împlineascā-se tristul mister !

Cît de repede se petrecu !
Noaptea, un înger trecu.
Nu era un înger de pace, avea
zale de ploaie, fulgeru-n mîna sa.

Întoarceți-vā, întoarceți-vā în pāmînt...
Și aripa-i mare de vînt
fācu sā se scuture-ntreaga livadā,
sā fie toamnā, apoi zāpadā ;

caldā zāpadā, somn îngeresc
pe toate pleoapele, pe toate grādinile.
O, cum se bucurau rādācinile,
care pașnic respirā, cresc !