Fabula Căruța-mpotmolită de La Fontaine

CĂRUȚA-MPOTMOLITĂ

Pe un drumeag de țară, cu hârtoape,
se-mpotmolise, rău, un car cu paie,
și nu era țipenie pe-aproape
să-i vie-n ajutor lui Niculaie.
Era prin mlaștinile luncii
cam la o poștă de pădure,
pe unde-nțarcă dracu pruncii
Nu-i rămânea decât să-njure !
Văzând că nu-l mai poate scoate,
cu brațele pe șolduri stând,
a jurat de toți și toate
din câte i-au trecut prin gând.
Sătul, apoi, și de blestelme
și vrând să scape din impas,-
porni pe Hercule să-l cheme.
Din nori se auzi un glas :
-,,Cum Hercule-i ajută-ndată
doar pe aceia ce se zbat,-
îți dă un sfat :
ia pune mâna de îndată
pe opată
și strânge glodul de sub rotți !
Dă și pietroiul la o parte !
Ești gata?"
-,,Da !"
-,,Acuma, poți
să-ți vezide cale mai departe..."
Uitându-și tânguirile deșarte,
pocni din bici și hăui cu sete.
Căruța, mai ușoară cao plută,
împinsă ca de-o mână nevăzută,
Porni din loc pe pârtia-ncepută
pe care-o-nfiripase pe-ndelete.

Când singur știi să te ajuți, băiete,
și Cerul te ajută !