Poezia Rugăciune În Pădurea de Brad de Magda Isanos

RUGĂCIUNE ÎN PĂDUREA DE BRAD



Ca să ne-ntîlnim noi doi acum,
stelele-au făcut atîta drum,
și-a fost soare-n lume, și-au fost ploi,
cer rotund și lanuri pentru noi...



Doamne, n-am genunchi să-ți mulțumesc
pentru pomi și turme cîte cresc,
ocrotite-n poala ta albastră,
toate pentru bucuria noastră...




Ne-nchinăm de aceea Răsăritul,
apei și pămîntului, truditului...
Și-o să-ți sărutăm, acolo, pe munți,
marginea veșmîntului, să-ți spunem
lauda, și sub picior să-ți punem
praful nostru, praful de pe frunți...




Ne-or primi pădurile și turma
ierburilor alergînd aproape
de pămînt... Și zînele din ape
ne-or cunoaște pe nisipuri urma...




Umbre-n asfințit ne-or face semne,
vom striga ecoul să ne-ndemne,
și, luminîndu-i urma, vom cunoaște
locul unde căprioara paște...




Vom cunoaște scunde-mpărății
de ciuperci și vizuini pustii,
de dușmani sau poate de prieteni,
ce-și uitară oasele sub cetini.




După urma ciutei fără vină,
ne vom face drum și-apoi hodină
pîn' la stîncile ce nu-obosesc s-aștepte
pasul Domnului, pe primele lor trepte...