Poezia Călin ( file din poveste ) Capitolul III de Mihai Eminescu

CĂLIN
                                                
Capitolul III


                                  
Fiecine cum i-e vrerea despre fete samă deie-şi -
Dar ea seamănă celora îndrăgiţi de singuri ei-şi.
Şi Narcis văzîndu-şi făţa în oglinda sa izvorul,
Singur fuse îndrăgitul, singur el îndrăgitorul.
Şi de s-ar putea pe dînsa cineva ca să o prindă,
Cînd cu ochii mari, sălbateci se priveşte în oglindă,
Subţiidu-şi gura mică şi chemîndu-se pe nume
Şi fiindu-şi şie dragă cum nu-i este nime-n lume,
Atunci el cu o privire nălucirea i-ar discoasă
Cum că ea - frumoasa fată - a ghicit că e frumoasă.
Idol tu ! răpire minţii ! cu ochi mari şi părul des,
Pentr-o inimă fecioară mîndru idol ţi-ai ales !
Ce şopteşte ea în taină cînd priveşte cu mirare
Al ei chip gingaş şi tînăr, de la cap pîn' la picioare ?
,,Vis frumos avut-am noaptea. A venit un zburător
Şi strîngîndu-l tare-n braţe, era mai ca să-l omor...
Şi de-aceea cînd mă caut în păretele de-oglinzi,
Singurică-n cămăruţă braţe albe eu întinz
Şi mă-mbrac în părul galben, ca în strai uşor ţesut,
Și zărind rotundu-mi umăr mai că-mi vine să-l sărut.
Şi atunci de sfiiciune mi-iese sîngele-n obraz -
Cum nu vine zburătorul ca la pieptul lui să caz ?
Dacă boiul mi-l înmlădiu, dacă ochii mei îmi plac,
E temeiul că acestea fericit pe el îl fac.
Şi mi-s dragă mie însămi pentru că-i sunt dragă lui -
Gură tu ! învaţă minte, nu mă spune nimănui,
Nici chiar lui, cînd vine noaptea lîngă patul meu tiptil,
Doritor ca o femeie şi viclean ca un copil !"