ÎNTÂMPLAREA ȘI COPILUL
Pe ghizdurile unui puț adânc,
dormea un țânc,
c-așa-s mai totdeauna ei,
poznașii ăștia mititei :
când le cășuna să se culce,
li-i pretutindeni somnul dulce !
Cum însăși Întâmplarea venea pe drum, din sus,
a deștepat, blajină, copilul și i-a spus :
-,,De data asta, puștiule, te scap,
dar, vezi, mai bagă-ți mințile în cap !
Cum ți-a venit, așa, ideea asta?...
De-ai fi căzut în puț, cumva,
pe mine aruncau ai tăi năpasta,
când n-ar fi fost decât din vina ta.
Vazi, fii cu ochii-n patru, copile, de acum!''
mai spuse Întâmplarea și își văzu de drum.
Așa-s mai toți copiii, însă las' că
nici cei în toată firea nu-s mai breji:
când umblă-ncoa' și-ncolo gură-cască
și dulcea nepăsare-i prinde-n mreji,
atâtea ,,ghinioane'' pot să-i pască.
Chiar de-s neghiobi, nechibzuiți, sau nu-s în stare,
aruncă vina numai pe-Ntâmplare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...