N-AUZI CUM BAT ȘI CHEAMĂ ?
N-auzi cum bat și cheamă,
în soare, clopote mari de-aramă ?
Din cețuri se ivește cetatea
și toate există în claritatea
ceasului fără-amintiri.
Fire de iarbă subțiri
se înalță și cîntă ;
crinii cîmpului se-nveșmîntă,
mii de flori cu cădelnițe și cățui
au ieșit întru slava lui.
,,Nici un bob de nisip, spun ele,
nu se mișcă fără voia ta.
Doamne, nu ne uita.''
Numai mîinile mele grele
nu se ridică pentru-nchinăciune.
Sufletul plin de umbre clătinătoare
nu mai pricepe zilnica minune
a răsăritului tău, soare.
În toate-i o lege profundă,
de care neamul meu omenesc
a fugit. În arborii liniștiți care cresc
în fuga timpului, albă, rotundă...
pe care numai noi o simțim.
În fiece lucru e zeul de care fugim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...