Fabula Țăranul Și Năpârca de La Fontaine

ȚĂRANUL ȘI NĂPÂRCA


Pornind să dea târcoale odată prin livadă,
un Gospodar milos cum altul nu-i,
dar cam nechibzuit de felul lui,
zărise pe-o grămadă de zăpadă
o viperă lungită, neclintită,
pesemne rebegită.
Ar fi murit,
-nici vorbă nu încape-
de-o mai lăsa puțin. Dar el, smintit,
s-a hotărât cu orice risc s-o scape,
dintr-un frumos imbold de oamenie.
Esop ne povestește c-a dus-o în cojoc
și-atît a tot pripit-o, acasă, lângă foc,
c-a izbitit, cu timpul, s-o învie.
Năpârca, dezmorțită, așa, cu -ncetișorul,
a și sărit pe loc
să-și muște binefăcătorul.Țăranul, dacă vede zorul,
o schimbă-n grabă, cu toporul,
din două lovituri, în trei năpârci...


Firește că-i frumos
să fii milos ;
dar vezi întâi cu cine te încurci.
De altfel, stând și judecând
-oricât le-ar fi de strașnică izbânda,-
ne-om bucura văzând,
cum rând pe rând,
își vor primi nemernicii osânda.