[ ACUMA CÎNTECUL S-A SFÎRȘIT... ]
Acuma cîntecul s-a sfîrșit.
Nu știu dei bine ori rău.
Din frunze-am cîntat. Dumnezeu,
lîngă mine stînd, mi-a șoptit.
De fapt nu era Dumnezeu, era pom.
Și cîteodată-avea glas de om.
,,Sărbătorește, mi-a spus el, aceste
cîmpii dezmierdate și creste...''
Și ca o pasăre neînvățată
m-am apucat să cînt. Eram mirată
și bucuroasă, și nici n-am simțit
cum trece anotimpul fericit !
Zburați, cîntece, zburați departe,
scuturați-mă de pămînt și moarte,
și preamăriți natura-n care încă
e liniște și-nțelepciune-adîncă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...