PLUGARUL ȘI COPII SĂI
Munciți, copii, căci munca-i un izvor
de bogății, în calea tuturor!
Când s-a văzut Plugarul la capătul vieții,
chematu-și-a în taină, în preajma lui, băieții,
și i-a povățuit, trăgând să moară :
-,,Nu-nstrăinați pământul, că-n el e o comoară,
dar nu știu, din păcate, anume unde-o fi.
Arăți adânc și tot adânc săpați,
o palmă de pământ să nu lăsați
nerăscolită, și o veți găsi!...”
Și cum s-a stins bătrânul, nerăbdători, feciorii,
ținându-și legământul,
au răscolit pământul
cu sape, cu hârlețe, pe urmele comorii.
Bani n-au găsit, așa cum au dorit :
dar plaiurile, țarina și lunca,
prin rodul lor sporit i-au lămurit
că nu-i comoară mai de preț ca munca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...