Poezia Ieri, Azi, Mîine de Alexandru Vlahuță

IERI, AZI, MÎINE



Ieri !... cenușa ce păstrează forma încă neschimbată,
Din ce-a ars în focul vremii ; lacrima deja uscată,
Sau un zîmbet de pe buze, spulberat de-al sorții vînt ;
Ieri... poveste, cu eroii - oase putrede-n mormînt.




Astăzi ?... lampă ce se stinge, stea plecată spre-a-sfințit,
Visuri nebătute încă de-al ursitei vînt cumplit,
Piscul nalt, pe care dorul, vînător, stă și pîndește
Țărmul unde amintirea cu dorința se-ntîlnește.




Mîini ?... o strîngere din umeri a enigmei întrebate ;
Rai sau iad, în care ochiul niciodată nu străbate,
Cui de aninat speranțe, prunc ce nu poate grăi.
Mîine... mîine, cine știe cîți din noi vom mai trăi !