Fabula Broasca Țestoasă Și Cele Două Rațe Sălbatice de La Fontaine

BROSCA ȚESTOASĂ ȘI CELE
    DOUĂ RAȚE SĂLBATICE


A fost cândva o Broască Țestoasă cât un nap,
cam ușurică numai pe la cap.
Și, într-o bună zi, - nu-i, oare, culmea?-
urându-i-se în bârlog,-
porni, mă rog,
să vânture oleacă lumea!
Iar două Rațe gură-cască,
aflând ce vrea cumătra Broască,
îi spuseră c-au s-o ajute
să vadă locuri nevăzute.
-„Vezi bolțile cu nesfârșite zări?
Noi peste zeci de mări și țări
te-om duce în himerica
America!”
-„Și ai să vezi, - o Rață îi mai zise -
republici și regate cum n-a văzut Ulise!”
Urma s-apuce Broasca în dinți și să nu-l scape
un bețișor cam de vreo două șchioape
și ele de la capete, în cioc.
Zis și făcut. Porniră vijelios din loc
și străbătură câmpuri și-ntinderi mari de ape.
Zărind-o-n slăvi ținându-se de ciot,
se minunează lumea peste tot:
-„Ieșiți cu toții repede din case
ca s-o vedeți prin ceruri, c-un bețișor în bot,
pe falnica regină a broaștelor țestoase!”
-„Într-adevăr regină!”zise ea,
mai înțeleaptă dacă nu vorbea,
căci, glăsuind, semeața Broască
scăpă din gură bățul de care se ținea
și, zdup! căzu pe drumul din vâlcea,
spărgându-se în țăndări ca o doască...
Nechibzuința, clanța, neghioaba semeție,
deșarta iscodire, de asemeni,
așa cum foarte bine mai toată lumea știe,
sunt între ele neam ca frații gemeni.