MAIMUȚOIUL ȘI MOTANUL
În casa unui om din vreme veche,
trăia o-mpielițată de pereche :
un maimuțoi
-pocitul Maimuliță-
și un cotoi
-cumătrul Motănilă.
Când dispărea slănina, brânza, cașul,
nu căuta pe la vecinul făptașul...
Ci cum ședeau, odată, la vatră lighioanele
și urmăreau cum se coceau castanele,
un îndoit folos credeau c-ar scoate
de-ar izbuti să le mănânce toate,
făcându-și lor un bine și altuia un rău.
Și maimuțoiul, marele mâncău,
i-a spus. „Fârtate năpârstoc,
tu ești mai priceput ca mine, zău.
Ce-ar fi să scoți castanele din foc?...
Zis și făcut! Fârtatul priceput
a și-nceput
să scoată cu gheruța castanele din foc,
în vreme ce maimuța
le și mânca pe loc.
Când se ivi o slugă,
o rupseră la fugă.
Flămând și cu lăbuța pârlită de văpaie,
mai căpătă motanul neghiob și o bătaie.
Câți nu s-aleg în viață cu foloasele,
și alții trag, în locul lor, ponoasele!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...