Poezia După Ce... de Magda Isanos

DUPĂ CE...


După ce frunzișul fu plin de șoapte,
după ce soarele privi îndelung lucrurile
cele vii și moarte de pe pămînt,
atunci își aprinse toamna-n cer rugurile.




Și-ntr-o zi văzui că totul e gata.
Rotunjime merelor egal răsuna ;
prasadele, poama ciugulită și coaptă
în zarea lovită de aripi sclipea.




Frunzele încă nu cădeau. Florile încă
întîrziau pe-un pămînt sunător.
Jur-mprejur atunci izbicniră pădurile :
aur, și sînge, și flăcări. Toate mă dor !