Poezia Stîngăcie de Magda Isanos

STÎNGĂCIE




Tu ai ținut cîndva întreaga-mi viață
în mîna ta cam mare și stîngace,
cum ții un pui, care-ntr-o dimineață
năuc și fraged iese din găoace,




și-i simți bătaia inimii atunci
cum asurzește dramul lui de lut,
de frică să nu-l sfarmi ori să-l arunci,
dar tu se vede că n-ai mai avut,




În mîna ta, o floare ori un pui,
pe care - asta-i trist - să-l fi iubit,
și nu e vina ta că l-ai strivit ;
se-ntîmplă dintr-acestea prișicui.