CÂINELE CARE-I DUCE STĂPÂNULUI
MÂNCARE ÎN COȘ
MÂNCARE ÎN COȘ
Greu mai reziști când mândra-i cu ochi de văpaie
sau când cunoști ispita grămezilor de aur!
Sunt prea puțini străjerii de pază-ntr-un tezaur
ce nici nu s-ar atinge măcar de o lescaie...
sau când cunoști ispita grămezilor de aur!
Sunt prea puțini străjerii de pază-ntr-un tezaur
ce nici nu s-ar atinge măcar de o lescaie...
Mai cumpătat decât voia să fie,
cu toate că îl ispitea atât,
Grivei ducea stăpânului la vie
merindele într-un paner, la gât.
Ar trebui să ne cam ia mirarea
că mai curînd deprinzi cu cumpătarea
un dobitor,- decât pe nu știu care,
căc omul nu-i în stare.
Ci într-o zi, cum își urma cărarea,
un câine ciobănesc al nu știu cui
se repezi la el să-i ia mâncarea,
dar se izbi pe loc de colții lui.
Lăsându-și coșul jos, cu tot amarul,
Grivei sări la luptă cu tâlharul.
Dar cum veneau buluc potăi destule
din cele care-s veșnic nesătule
și sunt în stare pentru-o-mbucătură
să-ndure orice lovitură,-
Grivei fu nevoit să înțeleagă
că nu e chip să-frunte-o haită-ntreagă
și înhățând o gură
de fritptură,-
pofti chiar el fârtații din jur, cu mic cu mare,
să se înfrupte-n tihnă din mâncare.
Și într-o clipă, care mai de care,
își puseră la lucru-n grabă fălcile
și sfârtecară hălcile.
cu toate că îl ispitea atât,
Grivei ducea stăpânului la vie
merindele într-un paner, la gât.
Ar trebui să ne cam ia mirarea
că mai curînd deprinzi cu cumpătarea
un dobitor,- decât pe nu știu care,
căc omul nu-i în stare.
Ci într-o zi, cum își urma cărarea,
un câine ciobănesc al nu știu cui
se repezi la el să-i ia mâncarea,
dar se izbi pe loc de colții lui.
Lăsându-și coșul jos, cu tot amarul,
Grivei sări la luptă cu tâlharul.
Dar cum veneau buluc potăi destule
din cele care-s veșnic nesătule
și sunt în stare pentru-o-mbucătură
să-ndure orice lovitură,-
Grivei fu nevoit să înțeleagă
că nu e chip să-frunte-o haită-ntreagă
și înhățând o gură
de fritptură,-
pofti chiar el fârtații din jur, cu mic cu mare,
să se înfrupte-n tihnă din mâncare.
Și într-o clipă, care mai de care,
își puseră la lucru-n grabă fălcile
și sfârtecară hălcile.
În cășunarea haitei pe coșul buclucaș,
eu văd icoana unui năpăstuit oraș
în care, când s-apropie urgia,
se spune la bătaie visteria.
Iar dacă se opune, de formă, vreun ins,-
când sar cu gura toți, se dă învins
cu mare ușurință, fără luptă,
și el e primul care mai aprins
din visterie se înfruptă.
eu văd icoana unui năpăstuit oraș
în care, când s-apropie urgia,
se spune la bătaie visteria.
Iar dacă se opune, de formă, vreun ins,-
când sar cu gura toți, se dă învins
cu mare ușurință, fără luptă,
și el e primul care mai aprins
din visterie se înfruptă.