Poezia Primăvara 2 de Magda Isanos

PRIMĂVARA



Un aer călduț, parfumat,
sub cerul de un pal ivoriu,
în vale pîrîul umflat
aleargă sălbatec și viu.
în zori m-a trezit sărutarea
trimisă pe o rază de soare ;
lumina-neca depărtarea -
tot răul murise-n uitare.
Veni pe aripă de vînt
o veste frumoasă din cer.
Și-acuma bătrînul pămînt
își lasă cojocul de ger.
E vestea ce-o murmură sara
zefirul. Pădurea o știe ;
sosește de-acum primăvara,
să bucure lumea pustie.
Prin dealuri sărace, se-aude
un zvon care crește mereu.
Îl spun a pîrîului unde,
îl cîntă tot sufletul meu.
O floare albastră și crudă
se-nașță sfioasă spre soare
și cată la loc să se-ascundă
de firea zăpezii ce moare.
Tu, soare, trimite lumină
în raze bogate spre noi
și fă să răsară-n grădină
frunzișul, pe arborii goi...