Fabula Broaștele Care Cer Un Monarh de La Fontaine


               BROAȘTELE CARE CER UN MONARH

Urându-li-se cu democrația,
broaștele orăcăiau atît de strașnic,
că Joe, ca să curme gălăgia,
le azvîrli din cer un rege pașnic.
Și, totuși, în cădeau lui, se pare,
regele făcu un zgomot mare,
că-ntreaga seminție broscărească,
nătângă și fricoasă de la baștină,
s-ascunse iute-n bortele din mlaștină,
necutezînd, o vreme, pe Vodă să-l privească,
de teamă ca gigantul,cumva să nu le prindă.
Dar noul uriaș era o grindă !
Cu câtă spaimă prima broscuță din grămadă
s-a furișat, cu grijă, din ascunziș, să-l vadă !
Pe urmă, părăsindu-și și celelalte balta,
veniră toate, una după alta,
și ajungând curând familiare
i se urcară multe în spinare,
că Vodă le-ndura cu resemnare.

Dar broaștele, cu timpul pornesc cu tărăboi
la Jupiter, să-i ceară un rege mai vioi.
Aflând Monarhul zeilor ce vor,
le hărăzi de data asta un Cocor,
care, când prin smârcuri, când pe lac,
le înghițea, satrapul, după plac.
Și broaștele, spre Joe cășună iar cu plânsul
și zarva lor s-aude prin slavă pân' la dânsul.
-,,Iată terminați  odată smântitul tărăboi!
Ce socotiți că-i numai după voi?
De prima guvernare,
Cum știți, n-ați fost în stare.
Întâiul vostru rege se nimerise blând,
dar l-ați schimbat, cum bine știți, curînd.
S-a isprăvit de astăzi cu orice tămbălău !
De-acum, nechibzuitelor, răbdați
și regele cel aprig vi-l păstrați
să nu dați peste altul și mai rău !"

Fabula Broaștele Care Cer Un Monarh de La Fontaine


               BROAȘTELE CARE CER UN MONARH

Urându-li-se cu democrația,
broaștele orăcăiau atît de strașnic,
că Joe, ca să curme gălăgia,
le azvîrli din cer un rege pașnic.
Și, totuși, în cădeau lui, se pare,
regele făcu un zgomot mare,
că-ntreaga seminție broscărească,
nătângă și fricoasă de la baștină,
s-ascunse iute-n bortele din mlaștină,
necutezînd, o vreme, pe Vodă să-l privească,
de teamă ca gigantul,cumva să nu le prindă.
Dar noul uriaș era o grindă !
Cu câtă spaimă prima broscuță din grămadă
s-a furișat, cu grijă, din ascunziș, să-l vadă !
Pe urmă, părăsindu-și și celelalte balta,
veniră toate, una după alta,
și ajungând curând familiare
i se urcară multe în spinare,
că Vodă le-ndura cu resemnare.

Dar broaștele, cu timpul pornesc cu tărăboi
la Jupiter, să-i ceară un rege mai vioi.
Aflând Monarhul zeilor ce vor,
le hărăzi de data asta un Cocor,
care, când prin smârcuri, când pe lac,
le înghițea, satrapul, după plac.
Și broaștele, spre Joe cășună iar cu plânsul
și zarva lor s-aude prin slavă pân' la dânsul.
-,,Iată terminați  odată smântitul tărăboi!
Ce socotiți că-i numai după voi?
De prima guvernare,
Cum știți, n-ați fost în stare.
Întâiul vostru rege se nimerise blând,
dar l-ați schimbat, cum bine știți, curînd.
S-a isprăvit de astăzi cu orice tămbălău !
De-acum, nechibzuitelor, răbdați
și regele cel aprig vi-l păstrați
să nu dați peste altul și mai rău !"

Poezia Culesul Viilor Pe Muntele Athos de Eugen Jebeleanu





CULESUL VIILOR PE MUNTELE ATHOS



Vinu-l cară sus doi frați,
Plină masă fie !
Ne pătrundă, frați ai mei,
Aleluia, aleluia,
Har și bucurie !




Mult ciudată-i toamna ; vinu-i
Din prea sfînta rană.
Îngeraș e orice stea.
Aleluia ! preacurata
Scînteie-n icoană.




Dănțuiește crucifixul,
Crește melodia.
Pst, auzi-o cum vuiește !
Aleluia ! În icoană
Veselă-i Maria.





Vrea și Domnul, uneori,
Liber frîu să lase
Prea supușilor săi rabi,
Aleluia, aleluia-n
Nopțile frumoase !





Prea curata ne privește,
Parc-ar rîde-n voie.
Roșie-i azi reverenda.
Aleluia, bucuria
Domnului în noi e !





Turla veche-a mînăstirii
Parcă-ar fi trup de muiere,
Aleluia, aleluia,
Ce se dezgolește.





Cu duhovnicul vin mîine
Rugi, mătănii. Azi îi
Timp să bem - jertfind - potirul,
Aleluia, aleluia,
Toți călugărașii !






Poezia Culesul Viilor Pe Muntele Athos de Eugen Jebeleanu





CULESUL VIILOR PE MUNTELE ATHOS



Vinu-l cară sus doi frați,
Plină masă fie !
Ne pătrundă, frați ai mei,
Aleluia, aleluia,
Har și bucurie !




Mult ciudată-i toamna ; vinu-i
Din prea sfînta rană.
Îngeraș e orice stea.
Aleluia ! preacurata
Scînteie-n icoană.




Dănțuiește crucifixul,
Crește melodia.
Pst, auzi-o cum vuiește !
Aleluia ! În icoană
Veselă-i Maria.





Vrea și Domnul, uneori,
Liber frîu să lase
Prea supușilor săi rabi,
Aleluia, aleluia-n
Nopțile frumoase !





Prea curata ne privește,
Parc-ar rîde-n voie.
Roșie-i azi reverenda.
Aleluia, bucuria
Domnului în noi e !





Turla veche-a mînăstirii
Parcă-ar fi trup de muiere,
Aleluia, aleluia,
Ce se dezgolește.





Cu duhovnicul vin mîine
Rugi, mătănii. Azi îi
Timp să bem - jertfind - potirul,
Aleluia, aleluia,
Toți călugărașii !






Postare

  ANPC Termeni și Condiții