BROAȘTELE CARE CER UN MONARH
Urându-li-se cu democrația,
broaștele orăcăiau atît de strașnic,
că Joe, ca să curme gălăgia,
le azvîrli din cer un rege pașnic.
Și, totuși, în cădeau lui, se pare,
regele făcu un zgomot mare,
că-ntreaga seminție broscărească,
nătângă și fricoasă de la baștină,
s-ascunse iute-n bortele din mlaștină,
necutezînd, o vreme, pe Vodă să-l privească,
de teamă ca gigantul,cumva să nu le prindă.
Dar noul uriaș era o grindă !
Cu câtă spaimă prima broscuță din grămadă
s-a furișat, cu grijă, din ascunziș, să-l vadă !
Pe urmă, părăsindu-și și celelalte balta,
veniră toate, una după alta,
și ajungând curând familiare
i se urcară multe în spinare,
că Vodă le-ndura cu resemnare.
Dar broaștele, cu timpul pornesc cu tărăboi
la Jupiter, să-i ceară un rege mai vioi.
Aflând Monarhul zeilor ce vor,
le hărăzi de data asta un Cocor,
care, când prin smârcuri, când pe lac,
le înghițea, satrapul, după plac.
Și broaștele, spre Joe cășună iar cu plânsul
și zarva lor s-aude prin slavă pân' la dânsul.
-,,Iată terminați odată smântitul tărăboi!
Ce socotiți că-i numai după voi?
De prima guvernare,
Cum știți, n-ați fost în stare.
Întâiul vostru rege se nimerise blând,
dar l-ați schimbat, cum bine știți, curînd.
S-a isprăvit de astăzi cu orice tămbălău !
De-acum, nechibzuitelor, răbdați
și regele cel aprig vi-l păstrați
să nu dați peste altul și mai rău !"