Poezia În Diminețile Clare de Magda Isanos

ÎN DIMINEȚILE CLARE



Uneori, în diminețile clare,
mă uit drept în soare rîzînd
și nu pot crede c-am să mor în curînd ;
viața mea sună înalt, fără-ntristare.




Cred în ea, cred în numele ei
și-n colorile-anotimpului mau,
zveltă ca mestecenii, mereu,
să freamă aș vrea în soarele-acesta dintăi.





Poate nu va fi seară, poate nu va cădea
în putred octombrie, fruntea-mi aprinsă ;
în glumă pun mîinile mele pe piept și zic :
viața e stinsă de mult, viața e stinsă...





Însă mai plin decît grădinile-n vară,
sîngele meu sună atunci ridicînd
o dulce-auroră-n obrajii de ceară :
o, nu-i adevărat c-am să mor în curînd...

Poezia În Diminețile Clare de Magda Isanos

ÎN DIMINEȚILE CLARE



Uneori, în diminețile clare,
mă uit drept în soare rîzînd
și nu pot crede c-am să mor în curînd ;
viața mea sună înalt, fără-ntristare.




Cred în ea, cred în numele ei
și-n colorile-anotimpului mau,
zveltă ca mestecenii, mereu,
să freamă aș vrea în soarele-acesta dintăi.





Poate nu va fi seară, poate nu va cădea
în putred octombrie, fruntea-mi aprinsă ;
în glumă pun mîinile mele pe piept și zic :
viața e stinsă de mult, viața e stinsă...





Însă mai plin decît grădinile-n vară,
sîngele meu sună atunci ridicînd
o dulce-auroră-n obrajii de ceară :
o, nu-i adevărat c-am să mor în curînd...

Poezia Lampa de Magda Isanos

LAMPA



S-aprinde-n oglinda lampa bătrînă
cu picior și bonetă de-atlas -
și nu știu, eu povestesc, sau ea, fără glas,
amîndouă cuprinse-n lumină.




Noaptea uneori se desface ușor,
c-un sunet de mătase lovită sau zbor,
trece-albăstrind toate zările,
pînă unde stau singure mările...




Dreaptă luci tinerețea mea, ca o sabie,
și fiece vis păzit de dînsa-nflori ;
buzele mele spuneau uneori : ,,voi muri...'',
însă pe toate mările-aveam o corabie.

Poezia Lampa de Magda Isanos

LAMPA



S-aprinde-n oglinda lampa bătrînă
cu picior și bonetă de-atlas -
și nu știu, eu povestesc, sau ea, fără glas,
amîndouă cuprinse-n lumină.




Noaptea uneori se desface ușor,
c-un sunet de mătase lovită sau zbor,
trece-albăstrind toate zările,
pînă unde stau singure mările...




Dreaptă luci tinerețea mea, ca o sabie,
și fiece vis păzit de dînsa-nflori ;
buzele mele spuneau uneori : ,,voi muri...'',
însă pe toate mările-aveam o corabie.