Poezia Scăldătoarea-n Zori de Magda Isanos

SCĂLDĂTOARE-N ZORI



Călcîiul ei ca soarele scînteie,
ducîndu-se spre lac să-și spele fața
de cer, zglobie trece dimineața,
pierzînd conduri de aur prin aleie.




S-adună norii toții să-i facă scară,
genunchiul i se-ndoaie luminos.
Ea, dezbrăcîndu-și haina, scoboară -
s-ar bate pentru dînsa Făt-Frumos.




Încearcă-nfiorată primul val,
din fund vin peștii, palma de-i dezmiardă ;
fac trestiile semne către mal
c-au început și apele să ardă.




Plutește printre nuferi zîmbitor
al dimineții chip împărătesc -
cînd fără veste broaștele pornesc
să cheme valea toată-ntr-ajutor.

Poezia Scăldătoarea-n Zori de Magda Isanos

SCĂLDĂTOARE-N ZORI



Călcîiul ei ca soarele scînteie,
ducîndu-se spre lac să-și spele fața
de cer, zglobie trece dimineața,
pierzînd conduri de aur prin aleie.




S-adună norii toții să-i facă scară,
genunchiul i se-ndoaie luminos.
Ea, dezbrăcîndu-și haina, scoboară -
s-ar bate pentru dînsa Făt-Frumos.




Încearcă-nfiorată primul val,
din fund vin peștii, palma de-i dezmiardă ;
fac trestiile semne către mal
c-au început și apele să ardă.




Plutește printre nuferi zîmbitor
al dimineții chip împărătesc -
cînd fără veste broaștele pornesc
să cheme valea toată-ntr-ajutor.

Poezia Vis Vegetal de Magda Isanos

VIS VEGETAL


Motto :
,,Cresscu la fereastra împăratului un brad
nalt și frumos de era minune cum de
crescuse într-o noapte.''




Aș vrea să fiu copac și-aș vrea să cresc
lîngă fereastra ta, te-aș auzi
și-n voie te-aș privi întreaga zi.
M-aș apuca și iarna să-nfloresc,
ca să te bucuri. Păsările cele
mai mîndre-ar face cuib pe creanga mea,
și nopțile mi-ar da cercei de stele,
pe care, ca pe frunze, ți le-aș da.
Prin geamul larg deschis, de-atîtea ori
m-aș apleaca ușoară, să-ți sărut
cînd părul ce pe frunte ți-a căzut,
cînd buzele, cu buze moi de flori.
Spre toamnă m-aș juca, zvîrlindu-ți mere
și foi de aur roșu prin odaie,
cu-a ramurilor tînără putere
și-aș apăra obloanele de ploaie.
Și cine știe, poate că într-o seară
de primăvară, cînd va fi și lună,
va trece prin grădină-o zînă bună
făcîndu-mă femeie să fiu iară.
Atuncea, sprijinindu-mi de pervaz
genunchiul ud de frunze și pămînt,
cu părul încă doldora de vînt,
cu rouă și cu lună pe obraz,
eu ți-aș sări în casă și senină
( uitînd de-atîta vreme să vorbesc ),
cu cîte-un cuib în fiecare mînă
întinsă, aș începe să zîmbesc.

Poezia Vis Vegetal de Magda Isanos

VIS VEGETAL


Motto :
,,Cresscu la fereastra împăratului un brad
nalt și frumos de era minune cum de
crescuse într-o noapte.''




Aș vrea să fiu copac și-aș vrea să cresc
lîngă fereastra ta, te-aș auzi
și-n voie te-aș privi întreaga zi.
M-aș apuca și iarna să-nfloresc,
ca să te bucuri. Păsările cele
mai mîndre-ar face cuib pe creanga mea,
și nopțile mi-ar da cercei de stele,
pe care, ca pe frunze, ți le-aș da.
Prin geamul larg deschis, de-atîtea ori
m-aș apleaca ușoară, să-ți sărut
cînd părul ce pe frunte ți-a căzut,
cînd buzele, cu buze moi de flori.
Spre toamnă m-aș juca, zvîrlindu-ți mere
și foi de aur roșu prin odaie,
cu-a ramurilor tînără putere
și-aș apăra obloanele de ploaie.
Și cine știe, poate că într-o seară
de primăvară, cînd va fi și lună,
va trece prin grădină-o zînă bună
făcîndu-mă femeie să fiu iară.
Atuncea, sprijinindu-mi de pervaz
genunchiul ud de frunze și pămînt,
cu părul încă doldora de vînt,
cu rouă și cu lună pe obraz,
eu ți-aș sări în casă și senină
( uitînd de-atîta vreme să vorbesc ),
cu cîte-un cuib în fiecare mînă
întinsă, aș începe să zîmbesc.