Poezia Dimineața de Magda Isanos

DIMINEAȚA



Vreau să descopăr lumea, niciodată
n-am crezut, cum spun poeții, că-i frumoasă.
însă astăzi, cu lumină pieptănată,
dimineața mi-a intrat în casă.




Fumegam de somn, cînd am simțit
pașii cuiva lîngă perete -
ea dansa cu trupul arcuit
sub priviri mirate de portrete.




 Cu picioare goale ea pășea,
în oglinda răsuna cristalul,
dimineața strămutase balul
fetelor-lumini în casa mea.





Și privind, eu mă gîndeam : e bine
să fii tînăr cînd afară-i soare.
Zi frumoasă, îți voi pune legătoare
după gît și-o să te iua cu mine.

Poezia Dimineața de Magda Isanos

DIMINEAȚA



Vreau să descopăr lumea, niciodată
n-am crezut, cum spun poeții, că-i frumoasă.
însă astăzi, cu lumină pieptănată,
dimineața mi-a intrat în casă.




Fumegam de somn, cînd am simțit
pașii cuiva lîngă perete -
ea dansa cu trupul arcuit
sub priviri mirate de portrete.




 Cu picioare goale ea pășea,
în oglinda răsuna cristalul,
dimineața strămutase balul
fetelor-lumini în casa mea.





Și privind, eu mă gîndeam : e bine
să fii tînăr cînd afară-i soare.
Zi frumoasă, îți voi pune legătoare
după gît și-o să te iua cu mine.

Poezia Dimineața-n Baltă de Magda Isanos

DIMINEAȚA-N BALTĂ



Pierzînd conduri de aur pe-o aleie
albastră, trece-n cercuri dimineața,
să-și spele-n lacul lebedelor fața ;
călcîiul său ca soarele scînteie.



S-a-ncins cu curcubeul la mijloc,
și-n poală duce stele vestejite,
căzute de pe fruntea sa de foc
la roua cea dintîi. Pe sub răchite,




de-un sînge tainic apa se pătează
( fu printre pești, pesemne, un omor ),
ascute săbii trestia vitează
și broaștele fac repede sobor.




Cu burta grea de gheme, robotesc
păianjenii de la un ram la altul
spînzurătoarea. Unde-i vinovatul ?
Pe-aproape, prunduri albe licăresc.




De urma unui pas cu soare scrisă,
respiră cineva prin pomi și este
pe buza nenufarilor deschisă
un început de cîntec sau poveste.

Poezia Dimineața-n Baltă de Magda Isanos

DIMINEAȚA-N BALTĂ



Pierzînd conduri de aur pe-o aleie
albastră, trece-n cercuri dimineața,
să-și spele-n lacul lebedelor fața ;
călcîiul său ca soarele scînteie.



S-a-ncins cu curcubeul la mijloc,
și-n poală duce stele vestejite,
căzute de pe fruntea sa de foc
la roua cea dintîi. Pe sub răchite,




de-un sînge tainic apa se pătează
( fu printre pești, pesemne, un omor ),
ascute săbii trestia vitează
și broaștele fac repede sobor.




Cu burta grea de gheme, robotesc
păianjenii de la un ram la altul
spînzurătoarea. Unde-i vinovatul ?
Pe-aproape, prunduri albe licăresc.




De urma unui pas cu soare scrisă,
respiră cineva prin pomi și este
pe buza nenufarilor deschisă
un început de cîntec sau poveste.